Garceni.

LA 1 IUNIE SA IMPLINIT 67 DE ANI DE LA ASASINAREA MARESALULUI ION ANTONESCU

LA 1 IUNIE SA IMPLINIT 67 DE ANI DE LA ASASINAREA MARESALULUI ION ANTONESCU
INTALNIRE CU VECHI CAMARAZI DE ARMA

Ioan Danila
Membru al Academiei DacoRomane
ASASINAREA MARESALULUI
ION ANTONESCU
Procesului" Antonescu, din 6-17 mai 1946
Dupa vointa falsului "Tribunal al Poporului" din Bucuresti - asemenea celui al sotilor Nicolae si Elena Ceausescu, in conformitate cu litera si spiritul sentintei dictate la finele "Procesului" Antonescu, din 6-17 mai 1946.
Revenim, asadar, in urma cu 67 de ani, la inchisoarea Jilava, unde si-au ispasit pedeapsa pe nedrept si alti contemporani de-ai nostrii.
Asa dar, ne intoarcem in urma cu 67 de ani si constatam fapte reprobabile in carmuirea tarii din acea perioada, astfel ca, la data de simbata 1 iunie 1946, putin dupa ora 18,00: sub gloantele unui pluton de executie, format exclusiv din gardieni, suprema ofensa adusa Armatei tarii, al carei ultim Maresal se afla el insusi in bataia pistolarilor nenorociti selectionati pe baza de "voluntariat", cadeau secerati, in Valea Piersicilor, Ion Antonescu, Conducatorul Statului Roman si premierul perioadei 1940-1944, si citiva dintre cei mai apropiati colaboratori de-ai sai - Mihai Antonescu, Gh. Alexianu si C. Piky Vasiliu.
Executia, in fapt MACELUL, trebuia sa atraga intentia organizatorilor politicieni si comunisti ,,complotisti, romani si indivizi de aiurea,, ,propovaduitori ai doctrinei internationalismului proletar, cu totii aflati in solda Kremlinului ori in serviciul comandat al Marilor Puteri invingatoare in razboiul mondial din 1939-1945, sa ramina pentru cit mai mult timp posibil invaluita in mister. Nu avea sa fie asa! Nu a fost posibil sa fie astfel! Martorii asasinatului de la 1 iunie 1946 au fost cei dintii care au rupt valul tacerii. Operatorul Ovidiu Gologan, pe linga faptul ca - alaturi, dar separat de "omologul" sau desemnat de puterea ocupanta, URSS - ne-a lasat pelicula nemuritoare surprinzind principalele momente ale crimei, s-a aflat intre cei care au relatat in detaliu faptele. Pe de alta parte, persoane anume desemnate au consemnat, in sinteze si procese-verbale, cele petrecute. Documentele respective, pastrate zeci de ani sub sapte lacate, au ajuns, dupa deschiderea arhivelor, incepind cu 1989 si in anii ce au urmat, la dispozitia istoricilor si, in consecinta, la cunostinta cititorilor. Tot asa cum se afla la dispozitia istoricilor si aceasta corespondenta transmisa, in seara MACELULUI, din Bucuresti - via Londra - pentru celebrul cotidian "The New York Times" de catre corespondentul local (L. P. Nasta): "Executia lui Antonescu. La executie au participat 2 procurori generali, Avram Bunaciu, secretarul general al Ministerului de Interne, avocatii arestatilor, un fotograf si un operator cinematografic. Corespondentii nu au fost admisi sa participe. Arestatii erau calmi. Ei au refuzat sa fie legati la stilpi si la ochi, cu exceptia lui Piky Vasiliu. La ora 18 si 2 minute, plutonul de executie a tras prima salva cu arme automate. Ei n-au murit imediat, in afara de Mihai Antonescu. Ceilalti 3 au fost omoriti dupa 3 minute prin focuri de pistol. Cu toate astea, Piky Vasiliu n-a murit si a spus: . Cadavrele au fost duse la crematoriu" (Arhiva SRI, Bucuresti, dosar 8213, vol. 2). Este inutil sa subliniem ca, exceptie facind presa de inspiratie moscovita si internationalista, unele grupuri interne si o banda de scelerati, care se "remarcasera" organizind penibilul "Proces al marii tradari nationale", Poporul Roman, cercurile democratice, fortele armatei nationale, prestigioase personalitati, romane si straine, au blamat MACELUL, cel dintii, in ordinea strict cronologica, in cortegiul crimelor Holocaustului Rosu, respingind din prima clipa fapta abominabila a nevolnicilor "invingatori" de moment. In fond, din rindurile nemultumitilor si protestatarilor s-au impus cei dintii partizni ai posteritatii Maresalului Antonescu (vezi, in acest sens, contributiile si grupajele de documente gazduite in revistele "Dosarele istoriei", "Europa XXI", "Magazin istoric", "Document" si, indeosebi, "Revista de istorie militara" - numerele 1-2/1994, 5/1994, 1/1995). Aflat departe de tara, in Elvetia, celebrul diplomat care a fost Grigore Gafencu a consemnat imediat, deci chiar in seara de 1 iunie 1946, in amplul sau Jurnal: Radio Bucuresti anunta ca azi, la orele sase seara, Maresalul Antonescu, Ica Antonescu si alti patru demnitari, in fapt doi, au fost "executati". Gratia regala nu a putut, deci, interveni. Rusii au cerut moartea lor. Sa nu fie cumva semnalul unei cumplite dezlantuiri de patimi singeroase. Pacatele Maresalului au fost oarecum spalate prin abuzurile regimului de azi si prin primejdia de moarte pe care sovieticii o tin intinsa asupra tarii. Intimplarile care au urmat prabusirii sale au asternut uitarea peste campania nenorocita pe care el a purtat-o in Rusia, ca si peste oarba inversunare cu care s-a aruncat in bratele lui Hitler. Ieri, inca vinovat, maresalul cade ca un martir al cauzei romanesti; pentru ca Romania nu mai cunoaste decit o singura amenintare - Rusia, in jurul lui se va naste o legenda care va indulci judecata istoriei. Moartea ce i se trage din minia imperiului vecin il apropie de sufletul unui popor care se simte, in intregime, amenintat de aceasta imparatie (n.p..). La numai trei ani dupa MACELUL din Valea Piersicilor, ziaristul american Reuben H. Markham retinea, la rindu-i, in amintirile sale, aparute in original in SUA, faptul ca, in cursul "procesului", "Antonescu a avut o conduita plina de calm si demnitate. El a infruntat Rusia si de aceasta data, refuzind sa-si ceara scuze pentru faptul de a o fi atacat. A repetat chiar ca a luptat pentru a invinge. Multi romani au vazut in atitudinea sa un simbol al respectului de sine ca natiune si i-au fost recunoscatori pentru ca le-a oferit acest simbol. Nu l-au putut ajuta cu nimic, dar au jubilat vazind ca un roman, desi cu funia ruseasca deasupra capului, statea demn si ii infrunta cu calm pe bolsevici. O tacere grea s-a lasat peste inimile romanilor, cind acesta a fost condus in celula condamnatilor la moarte, si ea s-a transformat in consternare cind s-au raspindit, peste tot in tara, vesti despre felul in care a fost executat. El a dorit, fireste, sa fie executat nu prin spinzuratoare, ci prin impuscare, asa cum e practica in cazul ofiterilor, pretutindeni si dintotdeauna. Si a murit dupa cum i-a fost dorinta, cu fata la plutonul de executie, refuzind sa fie legat la ochi. Maresalul insusi a dat plutonului de executie comanda , dovedindu-se mai stapin pe sine decit ei. Ani de zile, Antonescu fusese apreciat drept cel mai remarcabil militar al tarii. Avea o expresie severa, o privire scrutatoare si reputatia de a fi plin de vointa, dur, aspru. Cind tinerii soldati gardieni, care se aflau la mica distanta in fata sa, cu degetul pe tragaciul armei, i-au intilnit privirea vie, au tremurat o clipa. Cind au tras, Maresalul a cazut, dar nu era mort si nici macar nu-si pierduse cunostinta. Ridicindu-se putin, a intins mina dreapta spre soldatii din pluton, strigindu-le: "Trageti inca o data, baieti, trageti!" Ei au inceput sa traga salva dupa salva, iar un ofiter a folosit pistolul. Cind aceasta relatare, mereu infrumusetata, a inceput sa circule, din gura in gura, crimele lui Antonescu au fost acoperite de compasiunea poporului pentru dinsul, iar in mintea oamenilor el a inceput sa dobindeasca statura unei victime. Ultima varianta a acestei relatari ce capatase dimensiuni de legenda ii descria pe cei care l-au impuscat pe Maresal ca nefiind romani. Nici un roman nu fusese gasit, se zicea, pentru a-l ucide pe Conducator. Cazut in genunchi, cu singele siroind, cu ochii larg deschisi, Antonescu se infatisa ca salvatorul onoarei romanesti" (Reuben H. Markham, Romania sub jugul sovietic, Bucuresti, 1996). Este semnificativ ca, inainte de MACEL, Maresalul Antonescu si-a reafirmat credinta, justetea actiunii sale impotriva comunismului, pentru libertatea provinciilor romanesti: "Daca mor, este pentru Bucovina si Basarabia. De ar fi sa reincep, as face la fel". Totodata, Antonescu nu a socotit necesar sa-l "ierte" in vreun fel pe Suveran; dimpotriva, prezicindu-i si un final de domnie apropiat si obligatoriu sub comunisti, el a declarat: "Regele este un monstru moral, intr-o luna isi va pierde tronul". Nici nu se putea altfel, de vreme ce acest parvenit acum in Romania si reimproprietarit de gunernantii nostrii, este cel ce la 1 iunie 1946, contrasemnase decretul intocmit de Lucretiu Patrascanu privind executia, exact cu doi ani mai devreme, mai precis la 2 iunie 1944 (?!), expediase din Sinaia pe adresa Conducatorului Statului in exercitiu acest mesaj cu adevarat... regal prin triserie: "domnului maresal Ion Antonescu - cu ocazia zilei de nastere, scumpa mea mama si cu mine va exprimam urarile noastre de multa sanatate si viata indelungata - Mihai rege" (Arhivele Nationale ale Romaniei, Bucuresti, fond PCM, dosar 258/1944.). La scurt timp dupa MACEL, la 9 iunie 1946, un nume de prima marime a literaturii romanilor din toate timpurile, Tudor Arghezi, se adauga acelora care, in ciuda cenzurii, reusise sa publice o remarcabila tableta alegorica - Moarte, din care retinem: "Am de citeva zile, de la 1 iunie 1946, in gradina, un mormint. N-am avut inca un mormint atit de mare in gradina. Aveam numai morminte mici, pui, mite si catei, care au murit blajin pe linga noi... Moartea e si ea indoita, intr-adevar: moartea in lupta si moartea fara atac... Razboiul nu l-a ucis, ci pacea. Poate ca otrava unui scelerat al drepturilor omului, cu cartela. Mormintul din gradina ma obsedeaza. Nu ma pot invata cu acest mormint si cu aceasta moarte. Ea intrece trista mea filosofie. Nu ne mai place nimic. Ne gindim la mormint. Ni se pare ca acest mormint nu va fi uitat niciodata!" (vezi Barbu B. Berceanu, Arghezi de la "Baroane" la o alegorie antonesciana, in "Revista de istorie militara", nr. 57/1990, pag. 17; Gh. Buzatu, Maresalul Antonescu la judecata istoriei, Bucuresti, 2002, pag. 353).
Este trist cum romanii, la ordinul marilor puteri interesate-si omoara conducatorii, asasinandu-i.
O zi buna.

Alte stiri

adauga si tu
Pagina in care spui si gasesti totul despre GarceniPagina in care spui si gasesti totul despre Garceni

Cel mai mare site de stiri din Romania, Ziare.com, a lansat o platforma dedicata exclusiv... citeste mai mult

DICTATUL DE LA BRUXELLESDICTATUL DE LA BRUXELLES

DICTATUL DE LA BRUXELLES La 10 februarie 1947, delegatia Guvernului roman semneaza, la Paris,... citeste mai mult

REGIONALIZAREAREGIONALIZAREA

Ocupati cu problemele zilnice, cu scaderea alarmanta a nivelului de trai, cu tema zilei de maine,... citeste mai mult

LA 1 IUNIE SA IMPLINIT 67 DE ANI DE LA ASASINAREA MARESALULUI ION ANTONESCULA 1 IUNIE SA IMPLINIT 67 DE ANI DE LA ASASINAREA MARESALULUI ION ANTONESCU

Ioan Danila Membru al Academiei DacoRomane ASASINAREA MARESALULUI ION ANTONESCU Procesului"... citeste mai mult

toate stirile
GarceniIntra acum!

Anunturi

adauga si tu
Adauga anunt!

Poze din Garceni

Trimite pe mail acum!
Nu exista comentarii postate de utilizatori.